Home

O voce extrem de relaxata a rupt linistea tigarii…
– Ai venit, pana la urma.

– Curios, ca de obicei. Ia zi, despre ce e vorba? intreaba el zambind in stilul lui naiv.
– O sa-ti arat, dar mai intai trebuie sa fii pregatit.

El s-a intors in sfarsit cu fata spre ea si a facut un pas mai aproape, insa ea n-a facut nici un pas inainte.

– Ramai acolo. De ce te prefaci atat de tare ca esti bucuros sa ma vezi? Stiu ca nu esti. Te-ai chinuit atat de tare sa-ti acoperi urmele, stiam ca nu vrei sa mai auzi de mine niciodata. Stiam asta dinainte sa te sun.

A ramas fara cuvinte. Si-a intors privirea spre cer si-a oftat sec.

– Ok, raman. Totusi, nu de-asta am venit aici. Nu asta cautam.

Si-a stins tigara si a infipt mainile adanc in buzunar, de parca s-ar fi pregatit sa plece, doar ca s-o faca pe ea sa mai spuna ceva.

– Sa nu ma faci sa cred ca asta a fost o greseala! a raspuns ea rapid, pasind spre el.

Ea nu mai era la fel, dar nici el. Anii isi pusesera amprenta peste amandoi, insa inauntru inca semanau. Si numai ei isi puteau da seama de asta. Ea nu mai era bruneta, el mai pierduse niste par. Ea slabise destul de mult.

– Te-ai schimbat mult.
– Si tu.
– Hai sa plecam de-aici.
– Nu, ma simt bine aici, a raspuns ea. De ce, te-ai razgandit?
– Nu.
– Vreau sa ma mut inapoi.
– De ce? intreaba el uimit.
– Au murit ai mei. Acum vreo 2 luni. Am aflat abia ieri. Vreau sa ma mut inapoi acasa.

Ea s-a asezat turceste si el a venit in fata ei. S-a asezat la fel si au inceput sa povesteasca. Cerul s-a derulat deasupra lor vreo doua ore si ei au ramas unul in fata celuilalt tot timpul. El nu a schitat nici un gest de apropiere fata de ea si nici ea nu i-a dat satisfactia de a fi cea care sa sparga gheata.

Ea inca fuma, dar cu mai multa pofta decat in tinerete. Buzele i se infasurau lasciv pe tigara si el tanjea, dar incerca din toti muschii sa ascunda asta. Si-a stins tigara si s-a ridicat. El privea nedumerit spre ea, in timp ce in cap ii incolteau ganduri atat de obscene incat ar fi daunat sanatatii.

– Maine seara in acelasi loc?

Anna ii taiase elanul. A inghitit in sec ca un copil si-a dat din cap afirmativ. Fara nici un gest, s-a intors cu spatele spre el si-a plecat. Nici el nu stia de ce nu s-a ridicat sa o insoteasca. A ramas singur pe acoperis, cand inca cerul mai era intunecat. Nu mijise de zori inca, se uita in gol si incerca sa imprime adanc in creier franturile pe care si le putea aminti din toata conversatia.

Dupa cateva minute, cand in sfarsit a terminat de rumegat toate cele zise in seara aia, s-a ridicat, si-a ridicat gulerul de la jacheta si a pornit spre scara de acces cu mainile adanc infipte-n buzunar.

Anunțuri

2 gânduri despre „Te-ai razgandit?

  1. Daca va citi Oana ce-ai scris aici…te va intreba cine e acea Anna, iar u ii vei da scurt raspunsul tau….si veti incepe o noua seara plina de discutii fara sens de kre m-am saturat cel mai mult eu…damite u 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s