Home

I’ll be wrapped around your finger, let the moment linger and see you on the other side.

Multumesc pentru momentele tale de sinceritate bruta in care reusesti – da, reusesti – sa ma aduci cu picioarele mai aproape de pamant. Daca nu le aveai cred ca as fi plutit incontinuu pana as fi ajuns in spatiu.

In plus fata de asta, imi pare bine ca desi stii ca citesc ceea ce scrii, din cand in cand inca mai scrii. E ca si cum ai accepta tacit sa-ti mai ciugulesc din ganduri. Nu stiu daca citesti si tu asta, dar cred ca o faci, la fel… din cand in cand.

O sa ne vedem intr-o zi, cand o sa fim pregatiti. Ultima oara cand ne-am vazut n-am stat prea mult pe ganduri. Aveam nevoie sa ma panseze cineva cu vorbe frumoase si gesture. Dar dupa ce trecusem de Brasov am avut un moment de ezitare. Oare cum ar fi daca as cobori la prima statie si as lua trenul inapoi? Ce are crede? Ar crede ca imi bat joc de ea. De-aia n-am coborat. Dar am stat putin pe ganduri si mi-am dat seama ca nu eram gata. Caracteristic, mi-am aprins o tigara si mi-am spus ce o fi, o fi.

Cred ca de-aia n-a mers prea bine ziua aia lunga. Cred ca de-aia am iesit cu sentimentul din patiseria sau cofetaria aia ca ma certasei. Cred ca de-aia m-am suparat asa de tare ca nu m-ai condus la gara. Din cauza unui moment de ezitare.

Un barbat trebuie sa fie sigur pe el. Nu eram barbat atunci. Gata cu scuzele.

Da, ai intr-un fel dreptate. Nu ne sincronizam intocmai. Avem vieti diferite, stiluri diferite si vedem problemele diferit. Cred ca radem la lucruri diferite si interpretam diferit culorile. Dar, nu era de asteptat? Pe mine nu ma doare ca nu ne sincronizam acum. Pe tine oare te doare? Suntem prea ocupati si prinsi in vietile noastre cu examene, restante, joburi cand esti sunat la 10:00 sa fii la aeroport la 15:00 si QHSE meetings. In plus fata de asta, nu exista un punct de contact recent.

Pana si un soldat in Afganistan isi vede familia sau iubita o data pe an. Pentru mai mult de 15 ore. Eu cred ca e normal sa nu ne sincronizam acum. Cred insa, ca in ciuda lipsei de sincronizare si ocazionalului duel de replici, comunicarea e departe de a fi defectuoasa. Si gandurile, gandurile se indreapta la momentul potrivit, pentru ca altfel nu cred ca ne-am fi cautat unul pe celalalt dimineata dupa ce ne trezim sau in timpul amiezii din nimic. Aia e un fel de sincronizare.

Si cu toate semnele potrivite, de ce semnele de intrebare? Doar din cauza ca eu nu sunt in zona mea de confort pana nu te vad si doar din cauza ca tu nu esti in zona ta de confort cand sunt eu plecat? Ar trebui sa ne grabim sa ne vedem, ca sa dispara semnele de intrebare? Sau ar trebui sa ne vedem cand suntem pregatiti? Raspunde-mi si spune ce crezi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s