Home

Era un om la mine in cartier pe care-l vedeam ocazional in autobuz sau pe strada prin centrul orasului. Genul asta de om nu trecea usor neobservat, pentru ca vorbea singur. Se uita intr-un punct fix cand statea pe scaun in autobuz si vorbea singur. Se mai uita pe geam putin, ca si cum ar evita privirea persoanei cu care in mintea lui discuta si mai vorbea iar. Cateodata vorbea si in timp ce se uita pe geam. Tot timpul avea o conversatie cu un barbat. pentru ca folosea formule de adresare de genul „dom’le, uite care-i treaba…”

Odata s-a asezat fix in spatele meu in autobuz si a inceput sa vorbeasca. Aveam 15 ani, cred… atunci l-am vazut prima oara. M-am intors spre el, pentru ca nu stiam ce vrea de la mine cand a inceput sa vorbeasca, dar in scurt timp mi-am dat seama ca vorbea singur.

Cand il vedeai pe strada nu vorbea singur, doar mergea. Doar el stia incotro. Niciodata pana acum nu l-am vazut beat, nu l-am vazut sa se adreseze cuiva, sa se ia de cineva sau cineva sa-l apostrofeze. Niciodata pana acum nu l-am vazut stand pe strada ca un boschetar, nu l-am vazut cazut pe jos sau nespalat.

Am aflat dupa vreo 2-3 ani de la un prieten din cartier ca tipul asta a avut o nevasta frumoasa si doi copii cu ceva timp in urma. Aveau o casnicie fericita si totul parea in regula, copiii mergeau la scoala si invatau foarte bine, cei doi soti se intelegeau foarte bine, nu se certau si nu se bateau. Nu existau probleme, practic.

Omul asta a fost comandant de nava si pleca in voiaj cateva luni pe an. Intr-o buna zi, cand s-a intors acasa dintr-un voiaj, a gasit toata casa goala, fara mobila, fara electronice, chiar si fara lustra. Familia lui lipsea, iar in interiorul apartamentului era lipit pe usa de la intrare un biletel „M-am dus la mama. Nu ma cauta!” de la nevasta lui.

El a cautat-o la mama ei si n-a gasit-o. Mama ei habar n-avea unde era femeia.

Dupa ceva timp de la intamplarea asta s-ar fi aflat ca ea a cunoscut un tip de care s-a indragostit si a plecat cu el si cu copiii in America. S-a aflat cam tarziu si cam degeaba, pentru ca omul ala n-a mai pus piciorul pe o nava tot restul vietii lui si a luat-o razna.

Am vrut de multe ori sa scriu ce cred eu despre diferentele dintre barbati si femei. De ce recurg femeile la gesturi asa de extreme, care pot aduce un om la casa de nebuni? De ce barbatii nu fac asa ceva?

 

 

 

Si pentru ca mi-a mai zis cineva ca aduc putin a Tudor Chirila cand credeam ca nu mai exista nimeni care gaseste asemanarea ii fac si-o dedicatie:

„Celor care cred ca lumea asta cu iubire va scapa”… Muie!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s